luni, 3 ianuarie 2011

La multi ani!

Să fii iubit este o bucurie omenească, să iubeşti este un dar divin. Să iubeşti şi să fii iubit este Raiul. Să nu iubeşti şi să nu fii iubit este Iadul. Dragostea este fundamentul şi principiul-motor al credinţei creştine. Căci – nu-i aşa? – dacă dragoste nu e, nimic nu e. Şi cum ştim, credinţa creştină nu e filosofie, nu e o invenţie intelectuală, ci îşi găseşte temeiurile în realitatea transcendentă.

Din dragostea Sa, Dumnezeu l-a creat pe om, iar după cădere, tot din iubire nemărginită, i-a dat omului “Poartă” de salvare pe Fiul Său. În schimb, ne cere doar dragoste: faţă de El şi de semenii noştri. Însă, lumea se află într-o criză majoră, care îi poate provoca sfârşitul.

Marii noştri duhovnici au pus demult diagnosticul acestei lumi: suferă de lipsa dragostei. Omul fuge de dragoste cu program, cu metodă. Deşi deplânge absenţa dragostei, caută să se ţină departe de chipurile iubirii: agápe (iubirea spirituală – la care ne chea­mă Hristos şi cu care Dumnezeu Însuşi iubeşte lumea), sorgé (iubirea familială), philía (ata­şa­mentul sau prietenia) şi eros (iubirea sexuală). Da, până şi de eros fuge omul postmodern, căutându-şi nu împlinirea rostului ci satisfacerea poftelor, care se cheamă curvie.

Omul şi-a inventat şi o tehnologie care să-l ajute să se înstrăineze. Sub pretextul că suntem mereu “prinşi” – în şedinţe, la lucru, de urgenţe cotidiene, în trafic –, în locul întâlnirii faţă către faţă, al împărtăşirii emoţiilor în mod nemijlocit, al mărturisirii ochi în ochi, preferăm tehnologia care intermediază, discuţiile rapide şi pragmatice prin telefon, comunicarea lipsită de orice căldură pe e-mail (incomparabilă cu scrisoarea de altădată, intimă şi plină de afecţiune), “taifasul” pe messenger. În Apus, deja se vorbeşte despre introducerea “spovedaniei” telefonice, iar la noi am auzit despre concedieri şi divorţuri prin sms.

Prietenia şi dragostea sunt mai profunde şi rezistă mai mult dacă le hrăneşti în mod direct, prin dialog şi gesturi. Nici o floare nu trăieşte dacă nu o uzi şi nu-i vorbeşti, darămite sentimentul dintre doi oameni.

Nici pe Dumnezeu nu-L iubeşti cu adevărat, dacă o faci “în principiu”, în abstract, de la distanţă, dacă nu mergi să-L întâlneşti duminica la Liturghie, dacă nu comunici cu El prin rugăciune, dacă nu te umpli de El prin Euharistie.

Am devenit dependenţi de maşinării care ne ajută să ne ascundem gândurile şi sentimentele, să rămânem în stare de pândă – şi nu de veghe (1) –, să mimăm o maximă mobilitate şi să ne înşelăm că suntem liberi.

Nu ignor binefacerile tehnologiei, dar nu pot să nu observ că atunci când te subordonezi acesteia, iluzionându-te că o stăpâneşti, te împuţinezi ca om şi frizezi mizantropia – sub o mască afabilă. Şi cred că ne lăsăm seduşi de tehnologie tocmai pentru că ne-am pierdut dragostea, sau pentru că îi facem tot mai greu loc în viaţa noastră. Iar dragostea este cheia îndumnezeirii noastre, pentru că, după cum spune Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, Dumnezeu este iubire (2).

Dacă în lume n-ar fi atât de puţină dragoste, Răul n-ar avea atâta spor. Crimele, avorturile, agresiunile de tot soiul, uneltirile, vrăjmăşiile, pizma, bârfa ar fi topite de puterea dragostei (3). Mai mult, dragostea aduce dragoste. Fără dragoste, cum să aşteptăm bunătate şi cum să consimţim la jertfă? Fără dragoste suntem nişte bieţi schilozi, suferind de frică; ne temem unii de alţii, ne furişăm prin viaţă, fără curajul de a o trăi pe deplin, ne ascundem sentimentele, ni le inhibăm pentru a nu suferi, căci ni se poate răspunde cu zeflemea, cu cinism sau cu răutate.

Priviţi în jurul vostru şi veţi vedea oameni înspăimântaţi! Politeţea, surâsul fals, “toleranţa” nu ţin loc de iubire şi nici nu pot camufla cu adevărat spaima. Ceea ce uneori îndrăznim să numim iubire este fie un surogat, fie o părere.

Desigur, nu toţi suntem aşa, însă asta este nota dominantă. Şi sunt semne că va fi mai rău.

Ştiu că tabloul e dezolant şi deznădejdea vă adulmecă, dar întotdeauna există o soluţie. Pentru cei maturi, Biserica. Pentru copii, în principal tot Biserica. În Biserică vă veţi regăsi dragostea pierdută. Acolo veţi (re)descoperi iubirea. Şcoala, poate şi trebuie să fie şi ea o călăuză pe calea iubirii, deşi, dacă ne raportăm la starea deplorabilă a sistemului nostru de învăţământ, şansele par reduse spre zero.

Invataturi de la Scitul Darvari

duminică, 29 august 2010

Gabriel Garcia Marquez - Scrisoare

Gabriel Garcia Marquez - Scrisoare

Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.
As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica. As dormi mai putin, dar
as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor... Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod rostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.

Gabriel Garcia Marquez - Scrisoare

Gabriel Garcia Marquez - Scrisoare

Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic. As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica. As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu. Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor... Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod rostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.

joi, 21 ianuarie 2010

about pretty interior sau despre frumusetea interioara

Acest secol care ar putea deveni religios sau ar putea disparea asa cum anticipa Malreaux ,dar nu cred ca habotnic religios se poate indrepta spre aceasta directie daca fiecare din noi va incepe drumul chinuitor al introspectiei interioare si al infrumusetarii eului personal.
Reevaluarea propriei constiinte pas cu pas ar trebuii sa aiba ca efect indepartarea urii din suflet,a dorintei maladive de a face rau celuilalt, de a manipula emotional ,de a parea ceea ce nu esti ,se a fi sclavul obiectelor,hranei sau instinctelor,indiferenta fata de ceilalti,aroganta .
Nu este nimic utopic in ceea ce spun ,eu am inceput sa ma indrept spre iesiea din pestera interioara asa cum ne invata PLATON. Poti si tu ,merita sa incerci
This century could become religious or could disappear as expected Malreaux, but I do not think religious fanatic can head towards this direction if each of us will begin the painful journey of beauty and inrospectiei personal ego.Reassessment own consciousness step would need to have the effect of removal of hatred from the soul, unhealthy desire to hurt each other, to handle emotionally, to look what you're not, are to be slave objects, food or instincts, indifference to others, arrogance. There is nothing utopian in what I say, I started my turn to get inside the cave as we learn PLATON. Can you, worth trying
In diesem Jahrhundert könnte sich religiöse oder verschwinden könnte wie erwartet Malreaux, aber ich glaube nicht, dass religiöse Fanatiker können in diese Richtung Kopf, wenn jeder von uns wird den Weg der Schönheit und innere inrospectiei beginnen persönliche Ego.Neubeurteilung eigenen Bewusstseins Schritt müsste die Wirkung der Abschiebung von Hass von der Seele haben, ungesunden Wunsch, einander zu verletzen, zu handhaben emotional, zu schauen, was Sie nicht sind, sind als Slave Gegenstände, Lebensmittel oder Instinkte, Gleichgültigkeit für andere, Arroganz. Es gibt nichts, utopischen, was ich sage, fing ich an mir, in der Höhle zu erhalten, wie wir PLATON lernen. Kannst du einen Versuch wert

Ce siècle pourrait devenir religieux ou pourrait disparaître comme prévu Malreaux, mais je ne pense pas fanatique religieux peuvent se diriger dans cette direction si chacun de nous va commencer le voyage de beauté et inrospectiei intérieure ego personnel.Réévaluation étape propre conscience aurait besoin d'avoir l'effet de la suppression de la haine de l'âme, le désir malsain de mal les uns aux autres, à gérer émotionnellement, pour regarder ce que vous l'êtes pas, doivent être des objets d'esclaves, de la nourriture ou à l'instinct, de l'indifférence à d'autres, l'arrogance. Il n'ya rien d'utopique dans ce que je dis, j'ai commencé mon tour de pénétrer dans la caverne comme nous apprenons PLATON. Pouvez-vous, la peine d'essayer
更正自身の意識のステップは、魂から憎悪の除去効果があると、不健全な欲求、お互いを傷つけるには、感情的に処理するために何をしていないように、アールスレーブオブジェクトは、食べ物や本能、無関心が必要となる他の人、傲慢です。ようこそ私の言うことには何もユートピア的ですが、私としてはプラトンを学ぶの洞窟の中に入るに自分のターンを開始した。することができます場合は、試してみる価値

vineri, 25 decembrie 2009

Sarbatori luminate!

Exercitiul aparentei singuratati fizice poate fi depasit de sarbatori, cand in toate casele familiile se reunesc.Dar atunci cand nu ai pe nimemi sau cei dragi nu ti sunt alaturi incerc sa nu disper si simt ca am un Tata,o Mama si un Fiu,toti spirituali care iti umplu sufletul de lumina .
Desertaciunea mimetismului comercial care a manelizat sarbatorile acestea minunate si transforma furncarul uman in turme autiste care simt doar traseul tubului digestiv se poate trata exersand singuratatea.
Cu fiecare sarbatoare in care refuzi sa te aliniezi turmei gargantuelice mai poti face un pas spre iluminare.

sâmbătă, 10 octombrie 2009

HERTEI MUELLER,CU GRATITUDINE

Sunt coplesita de incredibila veste ca scriitoarea nascuta in BanatHerta Mueller a castigat Nobelul pentru literatura din acest an,dar si extrem de revolata pe aceasta populatie inerta incapabila sa realizeze ce mare extraordinar fapt ni s a intampla.
Daca vre un meci de fotbal stupid s ar fi intamplat sa l castige romanii ,strazile ar fi fost inundate de giboni urlatori iar o recunoastere mondiala a unui compatriot care a determinat cele mai prestigioase agentii de presa sa vorbeasca atat de elogios despre noi ca romani ne tine tintuiti in indiferenta.Este incredibil !
Ar fi trebuit sa umplem strazile Romaniei cu flori in mana ,intr o tacere meditativa si cu chipul plin de recunostinta fata de aceasta scriitoare care a indraznit sa descrie umilintele si teroare unui sistem comunist care ne a hidosit si dezumanizat sufletele.
Admirabila aceasta Doamna Herta Mueller care refuza in continuare sa accepte invitatiile formale ale asazisului Institut Cultural Roman impanzite de oameni ai vechiului sistem,tortionari care au haituit o atunci cand traia in Romania.Ar tebui sa ne facem O Mea Culpa !colectiva pentru zecii de ani de lasitate in care am acceptat sa traim si sa ne inclinam cu recunstinta in fata acestei Doamne care ne sterge fetele de rusinea complicitatii cu un sitem odios , fie si doar in tacere.

luni, 7 septembrie 2009

Despre nevoia de armonie si echilibru






Cred ca aspiratia spre echilibru si armonie interioara este nevoia cea mai puternica pe care o resimte fiecare fiinta umana care a depasit nevoile fiziologice din piramida lui Maslow.Spiritul oriental se pare ca izbuteste cel mai bine sa tinda spre aceste stari iar imitatiile dupa fengshui si alte arte orientale importate apar adesea ca niste parodii atunci cand sunt aplicate ad literam fara a se percepe profunzimea si subtilitatea unei filosofii milenare.
Exista acum mai mult ca oricand in istorie tendinta imitatiei a orice fenomen care surpride doar copierea formei si nu si a fondului,neralationarea ambelor producand dizarmoni si dezechilibrari evidente.Frumusetea universala in artele vizuale,literatura dar si stiinta si viata in general ne arata intotdeauna ca simplitatea ca suma dintre armonia interioara si cea exterioara este cea care ne releva esteticul.Ernest Bernea in indemn la simplitate spunea ca ¤Simplitatea este o stare originara legata de inceputurile fiintei si ca omul modern confunda complexitatea cu complicatia¤
Minunatele ikebane tocmai aceasta aspiratie spre frumusetea simplitatii originare ne reinvata ca un camp de maci sau o singura floare sunt mai pretioase pentru un om armonizat interior decat opulenta unui buchet de orhidee.