Despre nevoia de armonie si echilibru

Cred ca aspiratia spre echilibru si armonie interioara este nevoia cea mai puternica pe care o resimte fiecare fiinta umana care a depasit nevoile fiziologice din piramida lui Maslow.Spiritul oriental se pare ca izbuteste cel mai bine sa tinda spre aceste stari iar imitatiile dupa fengshui si alte arte orientale importate apar adesea ca niste parodii atunci cand sunt aplicate ad literam fara a se percepe profunzimea si subtilitatea unei filosofii milenare.
Exista acum mai mult ca oricand in istorie tendinta imitatiei a orice fenomen care surpride doar copierea formei si nu si a fondului,neralationarea ambelor producand dizarmoni si dezechilibrari evidente.Frumusetea universala in artele vizuale,literatura dar si stiinta si viata in general ne arata intotdeauna ca simplitatea ca suma dintre armonia interioara si cea exterioara este cea care ne releva esteticul.Ernest Bernea in indemn la simplitate spunea ca ¤Simplitatea este o stare originara legata de inceputurile fiintei si ca omul modern confunda complexitatea cu complicatia¤
Minunatele ikebane tocmai aceasta aspiratie spre frumusetea simplitatii originare ne reinvata ca un camp de maci sau o singura floare sunt mai pretioase pentru un om armonizat interior decat opulenta unui buchet de orhidee.

Daca florile si ar oferii florilor oameni ,oare din ce parte ar taia?

Japonezii ,in educatia lor milenara au invatat ca a rupe o floare poate fi o crima iar daca faptul se produce considera ca au obligatia morala sa le redea viata in noul lor mediu care poate fi o vaza sau orice alt recipient simbolic.
Rafinamentul unei astfel de simtiri ne este strain noua europenilor si probabil si celorlalti locuitori ai pamantului,de aceea imitatiile care se practica a trebui sa fie urmate si de o schimbare a mentalitatilor noastre si chiar a metabolismului.
Drumul de la imitatiile kitcioase la forme mai evoluate de aranjamente florale ale europenilor nu pot fi numite ikebana= arta de a da viata florilor, pentru ca ne despart de japonezi secole de exercitiu ritualic ,de traire integrata in filosofia lor in care omul este centrat bine intre cer si pamant.
Nu stigmatizez metabolismul si educatia noastra ,afirm doar ca este dificil sa creezi o ikebana cum este imposibil sa reproduci un Rembrandt.Eu exersez de pest 25 de ani si cu fiecare aranjament floral identific subtilitati si fosibilitati infinite de exprimare a unor trairi tot mai rafinate.Simplitatea nascuta din educatie estetica temeinica este relativ noua pentru multi dintre noi,obisnuiti cu simetrii exacte,opulenta otentativa si culori stridente,adica exact opusul unei culturi care traieste din esteticul asimetriilor,simplitatii si elegantei liniilor si formelor si discretia exprimarii.
Nicita Stanescu consider ca s a apropiat mult prin exprimarile minunatei sale poezii de rafinamentul ikebanei relevante fiind versurile din titlu.